Intra pe o usa care abia era tinuta de niste balamale ruginite.O incapere mica din care intri in restul camerelor,o baie si o bucatarie de un metru patrat.Cu alte cuvinte,o garsoniera stramta si jegoasa.Intr un colt era un patut din acela cu "gratii" ca nu cumva,plodul,sa fuga in lume de la atata saracie si mizerie.Magda se apropie de el si cu fiece pas facut spre patut, fericirea emanata de expresia fetei crestea.
-Puiul mamii....
O lua in brate si o legana gandindu se la ce viata o asteapta...Era un copil frumos cu parul balai si ochi albastri.Nasul era aproape inexistent,atat de mic di dragut era.Paradoxul era faptul ca pe chipul pruncului era un fel de bucurie inocenta,acel sentiment dat de sanul mamei si glasul suav al cantecelor ei,pe care cu totii l am avut si l am lasat acolo,in adancurile copilariei.
Toata linistea e nenorocita de un glas taios al unui barbat ce tocmai intrase pe usa:
-N o mai alinta atat si spune mi ce mancam astazi!
-Abia am venit!Daca ingadui,iti fac imediat niste oua!
-Dumnezeii ma tii de curva!Unde ai fost azi-noapte?Ti am zis sa nu te mai prind acolo!Ti am zis ca mi gasesc de lucru!
-Si cand o sa ti gasesti?Si daca iti gasesti,oare nu o sa i bei pe toti?
Barbatul negru de furie arunca tigara intr un colt.Femeia si a pus odrasla in patut caci stia ce urmeaza.Se napusteste asupra ei cu lovituri de pumn.Dupa ce oboseste mai arunca niste jigniri si iese pe usa.Saraca Magda lesina printre plansetele copilului...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu